Sa spunem ca era o zi frumoasa de vara,eu intr-un colt.Era coltul meu si numai al meu.Usa era o simpla durere,peretii o stare de euforie, iar lumina monotoniei patrundea printr-o fereastra de lacrimi.
Meditam....Nici prea departe nici prea aproape de usa, pe covor se iveste instantaneu o gaura neagra.Ma apropii sfioasa cu ochii secatuiti de lacrimi....
La treizeci de centimetri de aceasta gaura ma opresc brusc ,gandindu-ma „oare ce se va intampla daca o voi atinge?!” si imediat raspunsul imi fulgera prin minte... Gaura ma absorbea inauntrul ei...calatorind in viitor, vazand cu proprii mei ochi-dezastrul...
Daca prezentul mi se parea ingrozitor , viitorul mi s-a parut groaznic de infiorator..
Peste tot doamnea gloriosul negru;soarele imprastia o lumina chioara alaturi de energii negative, biciuindu-i pe oameni cu razele sale ghimpate cu foc.
Rautatea era unul dintre cele mai frumoase cuvinte, iar cei buni,putini la numar, erau intemnitatti si chiar omarati.
Copii nu mai aveau sansa care noua ni se ofera zi de zi .Traiau alaturi de parinti betivi,drogati in unele cazuri chiar criminali carora nu le pasau de aceste suflete nevinovate.
Peste tot suflete ratacite....
Plimbandu-ma prin acest vacarm apare ...EL...Atat de dragut, atat de frumos, atat de special...pe moment am crezut ca-i o poarta de scapare si totusi parca era prea perfec sa fie adevarat,asa ca l-am ignorat.Acest lucru a dus la transformarea lui -in adevar...Poate ma asteptam la asa ceva...dar adevarul a venit ca un impact mortal asupra mea...nu era altceva decat un betiv, un drogat,atat de rau, atat de urat.atat de...
Aceasta lume in care traiam in acel moment cu intensitate maxima era in acel fel din vina mea...din vina ta, a lui , a ei, a noastra ,a tuturor...
Pentru doua secunde creieru-mi a intrat intr-o stare de repaos.
M-am intors la prezent mai ingrozita decat eram.
Mi-am dat seama ca trebuie sa ma dezbrac de monotonia zilnica, sa indemnn oamenii sa fie mai buni , sa arunc tristetea la gunoi pentru a nu ajunge intr-un viitor simetric cu cel vazut prin ochii mei.Libertatea imi apartine odata cu o doza de responsabilitate.Am crescut , dar imi amintesc acel moment pana la cel mai mic detaliu. Am invatat sa traiesc clipa , sa fiu bucuroasa , am invatat sa iubesc si cred ca nu este bine sa dam cu piciorul unei greseli ci ar trebui sa o corectam.
Traiesc intr-o lume fara culoare, fara viata, iar eu sunt radacina putreda neagra...
