Rătăciri în oglindă.

Azi, aş vrea să stai cu capu-ţi pe sânu-mi fragil.
Azi, aş vrea să-mi spui :"Iubito, oamenii au murit , oraşul e pustiit şi tu eşti tot mai frumoasă!".
Azi, aş vrea să stai cu mâna-ţi pe sânu-mi stâng.
Azi, aş vrea să-mi contopesc gura cu a ta.
Azi , aş vrea să scriu cu sânge numele tău.
Azi , aş vrea s-aud un singur sunet-Sunetul produs de limbile noastre ce îşi dau mâna cu neruşinare.

Priveşte-te în oglindă!
Priveşte ce om extraordinar eşti.
Priveşte ce ochi frumoşi ai.
Priveşte cum încet încet , mori.
Priveşte si devii al meu.

Cum floarea a-ngheţat.
Cum zilele cu soare au pierit.
Cum haina ta a putrezit.
Cum taci, eu tot privesc.

Mori şi te stingi în altarul de gheaţă.
Mori şi totuşi ştii că templu-i doar pentru doi.
Mori pentru că eu mort te vreau ;pentru a te iubi.




Azi , mi-am dat seama că eşti nebunul meu.
Priveşte cum dansez în jurul tău.
Cum taci la nesfârşit , pălăvrăgind într-una.
Mori pentru binecuvântarea sufletului meu, iubindu-te pentru totdeauna.


"Înaite de a crea femeia , Dumnezeu a făcut o schiţă"- şi cu aceasta ţi-am dat peste nas.

Fără dedicaţie. Pe cine păcălesc?

                                                                            P.S.:Azi priveşte cum mori.