Zambet.

Imi adun cuvintele dintr-o nebulozitate de vise
Cu pigmenti de zambete...alerg-
peste tot , dar nicaieri.
Demult, cand tineam in mana focul de odinioara
Stiam ce-i fericirea.
Azi, cand alergati dupa avut-
ma pierd. Nu mai sunt atat de sigura-
ce-i bucuria.
Ma opresc si privesc spre cer-
Stelelor, desi nu vreti...
aveti.
Intr-o meticuloasa mantie de cuvinte ma adun.
M-apropii cat mai incet de- ea.
Vin intr-o caleasca plina de dezordine
c-un verde vis,magnind demult-
Renasc din nou totul...
uit de voi,si acum ma opresc.