Simt picaturile de ploaie cum cad pe trupu-mi uscat si gingas, dezvirginandu-mi sufletul.Aud fiecare strop de speranta izbindu-se cu putere de obraji-mi palizi.
Vad cerul cum plange pentru Binecuvantarea sufletului meu!
Alerg descult prin iarba umeda si grasa ce-mi gadila talpile provocandu-mi o stare de extaz.
Ma izbesc de pamant , iar printre florile iernii eu sunt doar o bucata de sare.
Sunt confuza, din nou.
Tipete si urlete au iesit tot din acea casa; casa cu acoperisul rosu!
Maine va fi zi de post , deci deci trebuie sa spun "nu" superstitiilor stupide ce-mi incaleca mintea alaturi de gheara de drac!
Stau suspendata cu capul in gri.
Intr-adevar orele se-neaca intre doua asteptari , iar focul ochilor cam mari se stinge in nisip.
Simt cum odata cu ploaia , am renascut; aud bucuria care topaie in ochii mei; vad zambetul de pe chipu-mi; simt sufletu-mi descarcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu