Stau cu ochii in tavan atintiti.Privesc
catre un punct fix.
Verdele-i verde
si pare a fi o
umbra sedata.
Doamneee, daca eu gresesc
sa cad!
Aprind o lumanare
pentru a-mi lunima calea in
profunzimea gandului de vara.
Azi nu mai ploua
si simt ca ma
topesc la umbra castanului vestejit.
Vreau.Vreau sa-mi las trupul gingas in meticulozitatea mainilor tale.Vreau pur si simplu sa simt ultima farama de afectiune in aproape al doilea deceniu, macar din partea ta!
Vreau sa te las pe tine, cel cuceritor, sa te bucuri de mintea-mi fragila si inca cruda, sa ma saruti cu buzele-ti incinse pe spatele-mi dezvelit.
Vreau sa ma ajuti sa inchid ochii , bucurandu-ma de surasul farmecului tau!
Vreau sa-mi las trupul plapand sa se bucure de durere- e prima oara!
Vreau sa curga sange , sangele care-mi va pata memoria si o parte din mine!
Vreau , dar imi este frica!
P.A.R.I.S.
Pareri despre viata,
Pareri despre viata,
Andrea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu