E toamnă iar; iar Andreea a înebunit!

Indiferenţa a început să mă inspire .

Azi plouă şi e minunat.

În sfârşit , cu prima zi de toamnă  am reuşit să mă descarc.

Când nu ştii să preţuieşti ceva, pierzi.O vară , te-am pierdut!

Şi ce? Crezi că îmi pasă?

Oricum nu aveam nevoie  de tine; erai absolut inutilă!

Hai acasă, dragul meu Gabi!

A venit toamnaaaaaaaaaaa.

Ooohh, ce repede ai ajuns . Sunt sigură că după atât drum îţi este foame.

Ce zici? Vrei un bol de salată sau supă?

Ahh, eram sigură  că vrei supă, de roşii..desigur.

E minunat că ai ajuns exact acum , când aerul devine mai rece, iar noi  încercăm a-l încălzi.

Să îţi spun ce am învăţat  pe parcursul acestei infernale veri.

În primul rând am invăţat că  după fiecare cuvânt , după fiecare sentiment trebuie pus punct.

Mi-am dat seama că indiferenţa doare şi că nu voi ajunge o scriitoare faimoasă, voi fi doar scriitoarea ta; e lucrul cel mai de preţ!

Am  învăţat să te despletesc în mii  de bucăţele, să te împrăştii peste tot, dar să rămâi tot muza mea.

Am  învăţat să împachetez  fiecare  dorinţă , păstrând-o proaspătă până când voi putea  să mi-o îndeplinesc singură.

Am  învăţat să te apreciez.

Pot? Pot să te închid  într-o  cutiuţă pentru a te putea păstra pentru o veşnicie lângă mine? Zi-mi că pot....

Dominare diabolică......

Ce bine dragule că am învăţat acelaşi lucru...

Am învăţat împreună că iubirea sau sentimentul de afecţiune nu e atât  de dulce , am învăţat că părerile altora nu sunt  decât comentarii răutacioase, adesea, asupra vieţii noastre , care de ceva timp se manifestă invers!

Uite ce e, hai să-i dăm uitării  pe toţi şi să zâmbim, pentru că numai zâmbind îţi pot spune: Gabi , te iubesc!